geamurile înghețate îmi vorbesc despre tine,
când trec porumbeii prin ele
și li se răcește zborul…
camera e întunecată ca un iglu
în care orice eu ucide un altul,
sunt autodistructiv
astăzi nu-ți pot face rău,
o bombă cu ceas,
tic-tac, tic-tac, tic…
va exploda un val de ninsoare cândva…
despart perdelele de ceață
cum dau la o parte draperiile dimineața
și las lumina să-mi aline trupul de lut
cu insistența gospodinelor din România
care spală podelele ca să uite de bătaia de zi cu zi,
gândul lor ce le aruncă pe dor ca pe un covor plutitor
în țările unde li se pierd copiii,
îngropați în morminte de hârtii.
(o hârtie greșită mototolită
și aruncată în coșul de gunoi).
Mă întreb cine îți poate auzi vocea când taci atât de frumos.