All Posts

Metoda RULER de creștere a inteligenței emoționale

Metoda RULER de creștere a inteligenței emoționale

Metoda RULER a fost formulată de Marc Brackett, psiholog cercetător și director fondator al Centrului Yale pentru inteligență emoțională și profesor în Centrul de Studii pentru Copii de la Universitatea Yale. Acesta o prezintă pe larg, alături de povestea dezvoltării sale umane pline de autenticitate, în cartea „Permission to feel”, apărută și în România la Editura Trei („Dă-ți voie să…

Care este indicat să fie diferența de vârstă dintre copii?

Care este indicat să fie diferența de vârstă dintre copii?

Diferența de vârstă dintre cei doi copii este indicat să fie de aproximativ doi ani. Tratatele de psihologie clinică, psihopatologie și psihoterapie a tulburărilor de personalitate (vezi Florin Tudose, Cătălina Tudose, Letiția Dobranici; Aaron T. Beck, Denise D. Davis, Arthur Freeman) indică drept prag de risc vârsta de 1 an și 8 luni. Pe scurt, atunci când între cei doi…

„Năravul din fire nu are lecuire” – adevărat sau fals?

„Năravul din fire nu are lecuire” – adevărat sau fals?

La fel ca majoritatea zicalelor, și aceasta are sâmburele ei de adevăr, provenit dintr-o înțelepciune populară îndelungată. Mesajul ei constă în aceea că omul nu se poate schimba în trăsăturile sale fundamentale de personalitate. Am putea oare să contestăm o astfel de teză morală seculară? Putem și chiar o vom face, ținând cont de câteva precizări. Personalitatea umană este o…

Copilul meu moștenește modul meu de a fi?

Copilul meu moștenește modul meu de a fi?

Răspunsul este categoric „Da!”. În marea confruntare natură versus cultură (nature vs nurture), s-a ajuns la concluzia că atât factorii genetici, cât și cei de mediu contribuie la dezvoltarea unui individ. Dintre acestea balanța înclină, totuși, mai mult în favoarea factorilor de mediu. Cu alte cuvinte, copilul tău seamănă izbitor cu tine pentru că a moștenit multă informație biologică de…

Găsește starea de echilibru. Ghid de strategii și tehnici pentru a ne face viața mai bună în aceste vremuri tulburi

Atitudinea recomandată în cazul anxietății, dar și pentru sănătatea psihică în general, este căutarea stării de echilibru. Orice problemă psihologică poate fi analizată în termeni de lipsă sau exces. Adesea, cele două se ascund una pe cealaltă. Balansarea prea puternică spre polul minus sau polul plus duce la dezechilibre interne, care se exteriorizează. În contextul actual, starea de echilibru poate…

Reziliența: ce este și cum o dobândim. Beneficii, dar și ce ne împiedică să o atingem. „Ce se întâmplă, Doctore?”

https://www.csid.ro/lifestyle/psihologie-si-cariera/rezilienta-ce-este-si-cum-o-dobandim-19970352/?fbclid=IwAR2hU1M386sHQBZYNQq5UGRuGm8-s9Fnk1A-VPnQZIzHx6GyHhG1oSQbe38 https://www.csid.ro/lifestyle/psihologie-si-cariera/rezilienta-beneficii-dar-si-ce-ne-impiedica-sa-o-atingem-19972268/?fbclid=IwAR30OxqQjuxgslxCEJNH-Nu79_rTHNtr9CCKRgla7hPiWTZG2Xx8ftwBT_k

„Fiți pasionați, iubiți și aveți curaj!”

Petruț Dinu, 21 de ani
Este student la Facultatea de Filosofie din cadrul Universității din București. A publicat până acum două romane și un volum de poezii. Interesat de filosofia culturii și de istoria ideilor filosofice, estetică, hermeneutică, filosofia religiei și filosofie românească. În prezent, este psihoterapeut în formare și scrie pe blogul petrutdinu.ro

Câteva cuvinte despre tine, despre evoluţia de la stadiul de elev până la cea actuală, cu suişuri, coborâșuri şi satisfacţia reuşitei?

O să încep prin a vă adresa mulțumiri pentru ocazia acestui dialog. Îmi face o reală plăcere să vă răspund la întrebări și cred că este un nou prilej de a mă privi ca într-o oglindă. Paradoxal, ne este cel mai greu să vorbim despre noi. Cu atât mai mult dacă sunt doar câteva cuvinte. Poate că acest lucru se întâmplă, în mare măsură, pentru că ne naștem străini de noi înșine și ne devenim nouă întrebări, cum credea Preafericitul Augustin. Sau poate că, pur și simplu, înțelegem că sinele este un întreg pe care discursul, fiind limitat, nu-l poate pune în adevărata lumină care i se cuvine. Vorbind despre noi, simțim că ne facem o nedreptate.

Top 20 cărți citite în 2020

După cum puteți observa, Azza, Pisica cititoare, recomandă: Frații Karamazov – F.M. Dostoievski Doctor Jivago – Boris Pasternak Middlesex – Jeffrey Eugenides Banchetul sau Despre iubire – Platon Mătușa Julia și Condeierul – Mario Vargas Llosa Călăul dragostei și alte povești de psihoterapie – Irvin D. Yalom Scrisoare către tata – Franz Kafka Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai…

Pascal, Dostoievski și matematica iubirii

Pascal stătea cu mâinile una în alta, strânse la piept, și cu ochii închiși atunci când a auzit câinele lătrând. Deschizându-i, lumina crepusculară se rostogolea ca un ocean în valuri în grădina casei lui din Paris. Apele înserării se strângeau dinspre margini spre centrul privirii sale, iar realitatea prindea din nou contur. Umbre… umbre peste tot. 

A venit. S-a ridicat și s-a îndreptat spre poartă. El îl aștepta solemn, cu o mână sprijinită de stâlpul de fier și privind un tufiș de crizanteme roz cu ochii strălucind. Dostoievski se afla în cel de-al cincizeci și nouălea an din viață, dar, ca toți oamenii născuți bătrâni și care sunt chemați de viață să întinerească, părea că mai duce cu el câteva zeci de suflete pe care încearcă din răsputeri să le împace, să le îngrijească și să le liniștească. Era îmbrăcat cu o haină lungă de culoare cafenie, din care ieșeau la iveală albul strălucitor al cămășii și cravata simplă, de culoare stacojie. Părul pieptănat cu atenție și barba lungă și îngrijită, ca de monah, îi confereau acel aer de om primenit, care înțelege natura frumoasă și simplă a aspectului cultivat.

La vederea tânărului matematician cu douăzeci de ani mai tânăr, buzele i s-au ridicat într-un zâmbet discret. Cel puțin, așa i s-a părut lui Pascal.

Francezul a deschis poarta, iar când Bătrânul i-a pășit în grădină, l-a îmbrățișat și i-a urat bun venit. Invitatul măsură cu o privire de ansamblu grădina. Nici prea mare, nici prea mică, șiruri de pomi așezați în linii paralele la distanțe perfect egale, un covor de frunze uscate, peste care fremăta lumina de toamnă, o măsuță și câteva scaune din bușteni și casa ale cărei contururi tăiau aerul cu o precizie geometrică. „Casă de matematician”, s-a gândit el și a urmat-o pe gazdă spre locul unde se aflau masa și scaunele. Frunzele ruginii se frângeau sub pașii lor, iar soarele cobora discret dincolo de lume.