Cărţi la fereastră

Ce am citit în ultima vreme

Mi-am dorit să citesc vara aceasta. După un an de lecturi în sfera filosofiei și citit literatură în momentele (puține) libere (aici un Dostoievski, aici un Papini), nevoia mea de a-mi potoli setea de cunoaștere a cerut și altceva în afară de cărțile iubirii de înțelepciune. Desigur, oriunde aș merge, orice aș citi, la filosofie mă întorc ca un fiu risipitor. Și ce bine că se întâmplă astfel!

Să nu o mai lungim! Iată ce am citit până acum vara aceasta:

  1. Muzeul inocenței – Orhan Pamuk

O carte cum puține au fost scrise. Pe Orhan Pamuk l-am cunoscut în pregătirile pentru olimpiada de limba și literatura română din liceu. Am fost îndrăgostit de Romancierul naiv și sentimental, o carte de teorie literară ieșită din acea stereotipie plictisitoare a lucrărilor de acest tip. Profesorul meu de română era un mare fan, vorbea des despre Pamuk și, în special, despre romanul Mă numesc Roșu, pe care îl am pe listă. Considerat cel mai cunoscut autor turc contemporan, Pamuk este un romancier foarte respectat și citit în lumea întreagă; i s-a acordat premiul Nobel în anul 2006, fapt care nu e, așa cum se știe, puțin lucru (fiind și printre cei mai tineri laureați ai acestuia la secția literatură). Aceasta este fără îndoială o carte grea (în acel sens profund filosofic și metafizic pe care îl oferă Kundera în următorul roman pe care îl voi prezenta). Este o carte care m-a ostenit, care m-a copleșit prin autenticitatea și încărcătura existențială pe care le poartă și care transpar din fiecare pagină. Este plăcut să descoperi viziunea autorului despre arhitectura complexă a romanului și să observi concordanța acesteia cu modul în care scrie chiar el un roman (este inspirațional și motivațional să constați că autorul nu se dezice de indicațiile sale, că, asemenea unui filosof autentic, ceea ce scrie sau spune și ceea ce este se suprapun și generează reciproc). Totodată, este una dintre cele mai frumoase cărți citite de mine până acum. Despre Muzeul inocenței se poate scrie o carte de critică, așa că voi încerca să surprind doar în câteva elemente esențiale experiența mea de lector al acestui roman:

a. Fundamentele cărții sunt reale. În Istanbul există un Muzeu al inocenței ce poate fi vizitat (apropo, dacă aveți cartea la dumneavoastră, intrați gratuit; dacă nu, pregătiți 30 de lire – să mai spună cineva că o carte nu poate deschide uși!). Despre ce este muzeul, ce obiecte prezintă și ce povești evocă, vă las pe dumneavoastră să descoperiți!

Muzeele adevărate sunt locuri în care Timpul se transformă în Spațiu.

b. Afirmația anterioară este cheia de boltă a acestor două spații înfrățite: romanul și muzeul. Dintr-o anumită perspectivă, cele două se și substituie: orice roman bun este în același timp un muzeu și orice muzeu care merită vizitat este un fel de roman. Diferența o face că (dacă îmi este permisă o parafrazare):

Romanele adevărate sunt clipe în care Spațiul se transformă în Timp.

c. Canarul Lămâie. Este, cu adevărat, chipul acestei povești.

Citiți Muzeul inocenței. Doar citiți-l.

2. Insuportabila ușurătate a ființei – Milan Kundera

Acum e acum! Milan Kundera este diferit de tot ce am citit până acum. Stilul său inconfundabil,  inteligența mascată sub tot felul de situații, personaje și jocuri de limbaj, profunzimea observațiilor despre natura umană și viziunea unică despre viața omului în contextul general al lumii fac din Kundera un autor cu o voce plurivalentă și, tocmai prin aceea, singulară. Înainte de a proceda ca înainte și a surprinde câteva aspecte-cheie  ale cărții, trebuie să vă spun câteva lucruri despre istoria personală a relației cu ea: am auzit pentru prima dată acest titlu în clasa a IX-a; se afla pe lista de lecturi recomandată de domnul meu diriginte, prof. dr. Gheorghe Tarara; am cumpărat-o dintr-o librărie din București în anul 2016, imediat după ce am aflat că am câștigat concursul LicArt; am citit-o împreună cu două persoane foarte dragi mie.

Voi proceda la fel ca înainte:

a. Insuportabila ușurătate se deschide cu patru pagini remarcabile ce surprind o interpretare nouă a conceptelor filosofice de ușurătate și greutate, de la Parmenide la mitul eternei reîntoarceri al lui Nietzsche. Acest preambul plin de consistență reflectă într-un anumit fel întregul roman: în ușoarele file se află o imensă greutate. 

b. Kundera este un autor al simbolului. Fiecare cuvânt ilustrează capacitatea de simbolizare a limbajului. De aici și aspectul mitologizant al scrisului său: realitatea devine un mozaic de simboluri aparent incompatibile, dar aflate într-o profundă armonie, care fac din viață o minunată încremenire dinamică. 

c. Cartea (aceasta, dar și în general) este un manual de psihologie feminină. Domnilor, dați fuga la librărie sau apăsați click pe Adaugă în coș. Nimeni nu o să vă învețe mai multe despre acest mister nemuritor care este femeia decât Kundera. Desigur, este iluzoriu și inutil să încercați să ajungeți la niște concluzii decisive. Dar cu siguranță vă veți apropia mai mult de acel etern feminin despre care Goethe spunea că „ne înalță la ceruri”.

d. Este de precizat faptul că autorul ceh este adeptul literaturii ca spectacol. Naratorul renunță la atributele clasice 3xo (omniprezență, omnisciență, omnipotență – tinerii absolvenți care abia au dat examenul de Bacalaureat și care citesc acest articol să mă ierte!) și acceptă o poziție mai apropiată de cea a personajelor care se configurează sub și prin cuvintele sale decât a unui demiurg asociat cu idealul (atât de controversat!) al totalității! Vocea narativă descoperă ce se întâmplă cu universul creat în același timp cu personajele, procedeu ce creează efecte stilistice neașteptate. Nimic nu este premeditat, nimic nu este previzibil; totul este incitant.

Insuportabila ușurătate a ființei este o carte căreia îi porți dorul datorită suportabilei ei greutăți.

3. La ce bun adevărul? -Pascal Engel / Richard Rorty

Mica lucrare de doar 95 de pagini a reprezentat doza de filosofie explicită (asta pentru că în toate cărțile pe care le-am citit am găsit într-un fel sau altul filosofie într-un mod tacit), mai exact de epistemologie. Cartea s-a născut dintr-o invitație la dialog pe care le-a făcut-o Patrick Savidan lui Pascal Engel și Richard Rorty, doi filosofi cu pregătiri diferite, dar cu interese asemănătoare privind tradiționala problemă a adevărului (tratată într-o cheie inovativă). Mai are rost să vorbim astăzi despre adevăr? Ce înseamnă el? Este un deziderat universal sau este lipsit de o realitate intrinsecă? Are dimensiune normativă și regulativă sau este un concept gol care mai mult ne iluzionează decât ne ajută? Asemenea multor filosofi contemporani, Engel și Rorty susțin o perspectivă epistemologică în care adevărul și-a pierdut din autoritatea născută din scrierile anticilor (în care era echivalat cu Binele – la Platon, de exemplu), motiv pentru care nu are niciun sens să mai păstrăm această mască de ideal pe un manechin umplut cu aer. Cartea ne antrenează mintea într-un joc al metagândirii, având în același timp și un rol terapeutic în apropiere de acel sens pe care-l acorda Wittgenstein filosofiei: un fel de curățătorie a impresiilor pe care ni le infuzează limbajul. O lectură de specialitate (este apărută în colecția Demonul teoriei de la Editura Art) pe care aș recomanda-o doar personalelor care au testat înainte acest teren al epistemologiei printr-o serie de lecturi pregătitoare, dar, de altfel, foarte utilă pentru oricine vrea să-și supună mintea unui test fulger atât sub aspect temporal, cât și calitativ.

4) Un pământ nou. Trezirea conștiinței umane – Eckhart Tolle

Aceasta este o carte de îndrumare spirituală. Drept urmare, trebuie citită cu vigilență și precauție. Eu am primit-o cadou la tombola pe care am realizat-o cu ocazia sărbătorilor de iarnă cu grupa de la facultate (Mulțumesc încă o dată, Adrian!) și am descoperit-o cu răbdare, treptat, între un curs la facultate și două texte pentru următoarea zi. Am finalizat-o apoi pe Drumul cu plopiUn pământ nou este o carte terapeutică, cu scop de îndrumare, de călăuzire prin relațiile complexe (dar, în același timp, și simple) ale sinelui cu el însuși, cu ceilalți și cu lumea, precum și a relațiilor dintre gândire și conștiință. Intenția cărții este una nobilă: readucerea simplității în viața noastră. Cu alte cuvinte, să încetăm a mai gândi că suntem și să începem să fim. Să devenim întru Ființă, cum ar spune Constantin Noica. Analizând elemente importante ale vieții noastre mentale, cognitive și emoționale, de la ego (foarte bine sistematizat în carte din perspectiva mea), la dorință și frică drept cele două surse principale ale acestuia, ideea măreției ca fantezie preferată a sa, până la ideea adevărului spiritual (Eckhart Tolle deplânge împreună cu Foucault acel moment cartezian de ruptură între cunoaștere și spiritualitate și evocă o epocă de revenire la acel dar neprețuit al trăirii întru spiritun pământ nou configurat pe idei precum liniștea stării de non-gânduri și înțelepciunea lucrurilor simple). Lectura acestei cărți (care, precizez încă o dată, trebuie tratată cu o anumită distanță critică din cauza unor interpretări contextuale ale unor citate biblice, de exemplu) este un restart mental, o revigorare a conștientizării de sine și a unei distanțări față de corpul-durere care ne amenință pe toți din când în când. Citiți această carte pentru că învățăturile ei vă vor vindeca sufletul, vă vor îndruma și vă vor ajuta să trăiți clipa prezentă, singura care există și, drept urmare, contează cu adevărat.

 

Cam asta a fost până acum! Dacă ați ajuns până aici, vă mulțumesc și vă transmit recunoștința mea pentru interesul acordat cărților și lecturii în general! Dacă ați citit vreuna din aceste cărți, altele scrise de autorii respectivi sau orice ați citit până acum și v-a plăcut, aștept mesajele voastre cu impresii! Mă bucur să văd că suntem tot mai mulți oameni pasionați de Cuvânt! Vă doresc o vară plină de distracție și înțelepciune, să trăiți din inimă și să vă bucurați de oameni, cărți și întâmplări în viața voastră! Până când ne vom (re)scrie, să fim buni! Pe curând!

 

 

S-ar putea să îți placă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *