Interviuri

Interviu – Revista ”POV21”

Un dialog inedit cu Andreea Cordoș

 

Bună, Petruț. În primul rând, ce ai vrea să știe despre tine cei care încă nu te cunosc?

Dragă Andreea, încep prin a-ți mulțumi pentru această invitație de a (ne) comunica și vă felicit, pe cei din echipa POV21, pentru lucrurile frumoase pe care le întreprindeți! Astfel de puncte nodale de concentrare a opiniilor, perspectivelor, dorințelor și așteptărilor tinerilor români sunt pentru mine o modalitate excelentă pentru dezvoltarea potențialului (la nivel individual sau colectiv). Țineți-o tot așa!
O să încerc să construiesc un portret cât mai scurt, dar cuprinzător:
Numele meu este Petruț Dinu, am 19 ani, m-am născut în comuna Siriu, Județul Buzău (locul sufletului meu), am trăit în Buzău de la vârsta de 7 ani, sunt hasdeian, de formație umanist, în prezent student la Facultatea de Filosofie din cadrul Universității din București. Sunt într-o continuă căutare a sinelui. Sunt un împătimit al lecturii, un cinefil înrăit și apreciez, în general, creațiile umane în plan estetic și spiritual. Sunt un colecționar de amintiri, am mai multe idealuri și sunt într-o căutare neîncetată a armoniei cu prezentul. Iubesc oamenii. Iubesc ce sunt și ce pot să devină. Iubesc să trăiesc. Nu cred în timp și nici în delimitări spațiale. Aaa… și să nu uit, foarte important, ador toate fructele existente pe pământ. Ele sunt la fel de bune, dar… să fim serioși! Pepenele roșu vara sau mandarinele iarna…
Calea poemelor

exercițiu de îmblânzit toamna

 

 

geamurile înghețate îmi vorbesc despre tine,

când trec porumbeii prin ele

și li se răcește zborul…

camera e întunecată ca un iglu

în care orice eu ucide un altul,

sunt autodistructiv

astăzi nu-ți pot face rău,

o bombă cu ceas,

tic-tac, tic-tac, tic…

va exploda un val de ninsoare cândva…

despart perdelele de ceață

cum dau la o parte draperiile dimineața

și las lumina să-mi aline trupul de lut

cu insistența gospodinelor din România

care spală podelele ca să uite de bătaia de zi cu zi,

gândul lor ce le aruncă pe dor ca pe un covor plutitor

în țările unde li se pierd copiii,

îngropați în morminte de hârtii.

(o hârtie greșită mototolită

și aruncată în coșul de gunoi).