Biblioteca Orașului

Trei cărți pe care le-am citit vara aceasta

Cărțile au obiceiul de a-ți intra în sânge. Îți treci mâinile peste pagini așa cum mângâi pielea moale de la încheieturi a cuiva drag. Inspiri mirosul proaspăt de pagini abia ieșite din tipografie așa cum adulmeci aerul lăsat în urmă de trecerea persoanei pe care o iubești în secret. Privirea taie rândurile ca o sabie. Este o formă de bovarism în fiecare dintre noi, o tendință de a crede tot mai mult în lumile pe care le citim pe măsură ce le trăim. „Frumoasa minciună” i-ar spune Llosa. Toți citim pentru că suntem ființe care nu vor să sufere.

Iată trei cărți pe care le-am citit vara aceasta și care, prin greutatea, consistența și profunzimea lor, au trecut direct în suflet:

 1) „Suflete moarte” – N.V. Gogol

Gogol este unul dintre marii părinți ai literaturii ruse. Romanul, atât de muncit, iubit și urât totodată de autorul lui a avut pentru literatura rusă efectul pe care l-a avut, probabil, „Ion” al lui Rebreanu pentru literatura română: a deschis drumuri.

„Suflete moarte” este despre ce înseamnă să fii mort înainte de a muri. Gogol realizează o critică a societății contemporane, scoțând la iveală defecte, interese ascunse, parvenitismul, demagogia, minciuna, trădarea, lipsa de caracter și de principii, superficialitatea și meschinăria unei lumi în care oamenii mor în timp ce trăiesc din cauza pierderii consistenței lor umane. Vitalitatea, înțeleasă ca a trăi în conformitate cu propria natură, care este îndreptată spre frumos, spre curat și puritate, se pierde pe măsură ce înaintezi în vârstă și intri în sfera politicului și a relațiilor sociale.

Pusă în slujba unui realism psihologic, comportamental, monografic, cu aspect de frescă socială, cartea pictează un tablou larg nu doar al societății rusești, ci și al societății din toate timpurile: astăzi, relațiile sociale s-au schimbat, nu mai există moșieri și țărani legați de glie, oamenii nu mai pot fi vânduți ca pe niște bunuri de alți oameni, iar faptul că te-ai născut într-o familie cu un nume prestigios nu-ți mai asigură, ca înainte, aceleași beneficii și avantaje – majoritatea principiilor, însă, se păstrează.

Este de remarcat surprinderea spiritualității rusești. Despre oameni se vorbește ca despre „suflete”. Un astfel de obicei, ce poate părea un simplu act poetic, presupune o accentuată schimbare de paradigmă, întrucât ceea ce spun, modul în care o spun și cum mă comport cu o persoană depinde enorm de modul în care apare ea în orizontul așteptării mele: dacă este om, poate fi înrobit, dacă este suflet, poate fi doar eliberat și admirat în zborul său.

„Suflete moarte” este un roman psihologic, social, monografic, care surprinde un inventar bogat de principii economice („Sufletele moarte” fiind punctul nodal al afacerilor protagonistului), dar este totodată și un manual pentru gentlemani, surprinzând un personaj principal bogat, rotund, complex – Cicikov, care are ceva din viclenia diavolilor lui Bulgakov, este un maestru al comunicării verbale și un cunoscător fin al modului în care simplele cuvinte pot determina căderea sau înălțarea unor imperii.