Editura: Humanitas
Anul apariției: 2011
Număr de pagini: 280
Pe Andrei Pleșu l-am întâlnit prima dată în Buzău, când a susținut o conferință la Sala Consiliului Județean. Primisem un bilet și am răspuns invitației cu optimism. Nu mi-a fost trădat. Am remarcat și apreciat calitățile unui bun orator, limbajul bogat, complex, cu inflexiuni joase și înalte deopotrivă, ideile profunde aduse permanent în actualitate. „Astăzi s-a pierdut esența căutării. Ea a fost înlocuită cu cea a găsirii” – a spus filosoful atunci și mi-a rămas în minte până astăzi.
L-am auzit pe domnul profesor Dănuț Solcan la oră spunându-ne că „Despre îngeri” (despre care sper că voi scrie pe blog cât mai curând) i-a salvat într-un fel sau altul viața. Afirmația lui a fost învăluită ca de obicei într-un aer de mister heraclitean: ceea ce se arăta se ascundea deopotrivă.
Trebuie să existe, așa cum există îngeri ai oamenilor, ai popoarelor, ai mărilor și pământurilor, ai locurilor și ai epocilor, și un înger al lecturii. (Acest text este scris sub influența benefică și dinamizatoare a lecturii cărții „Despre îngeri” a lui Andrei Pleșu, despre care voi scrie curând pe blog.)