Calea poemelor

În mine pentru mine

diavolul se găseşte în detalii, spuneai

mă analizai, mă rescriai.

doar tu eşti pur ca o floare de crin, îmi ziceai

mă gândeai, mă încercai

vreau să te rup din rădăcină, şopteai

mă desfigurai, mă risipeai

să mi te aşez la pieptul fradeg, murmurai

să te ofileşti în mine pentru mine, tăceai

mă iubeai, mă iubeai?

 

Calea poemelor

Tu ploaie, eu?

 

tu ploaie, eu1

tăcerea noastră nu-şi mai cunoaşte părinţii,

vorbeşte cu un prieten imaginar pe un colţ de stâncă.

el o îndeamnă să se arunce în gol

,,aşa zbor păsările fără aripi” i-a spus

şi a împins-o de la spate.

 

 

Aleea prozelor, Drumul cu oameni

Femeia care priveşte înapoi

plecareaÎn urmă cu câteva luni, am participat la o petrecere festivă. Am fost aşezat la o masă cu vreo zece persoane, dintre care cunoşteam din vedere vreo două fete, alături de care am conversat iniţial într-o manieră rece şi protocolară.

O fată se juca cu două furculiţe, încercând să le echilibreze cu concentrarea unui copil care pune tot sufletul în ceea ce face. Am privit-o amuzat cum s-a bosumflat când furculiţele au căzut, scoţându-şi uşor buza de jos în afară într-un gest seducător. Văzând că o analizez cu atenţie, m-a privit zâmbind şi mi-a făcut cu ochiul.

Calea poemelor

Zeci şi zeci de ori

mare

Te-am rugat să mă laşi liber,

de zeci şi zeci de ori…

eram o frunză cu tendinţa de înălţare

prinsă într-o colivie a toamnei.

Eu nu sunt făcut pentru constrângere

cum tu nu eşti făcută pentru mine.

Ne îngrădim în spaţii pline

doar în afara lor.

 

Te-am rugat să vii şi să pleci,

de zeci şi zeci de ori…

să mă iubeşti doar puţin, doar o clipă

şi în acel puţin să cuprinzi veşnicia.

dar tu nu m-ai înţeles niciodată

încercând disperată să înţelegi

totul, pe mine şi vidul

şi lumea.

 

Sunt ceea ce sunt şi iubesc ce nu sunt:

mare cu valurile îndreptate spre larg

iar tu, dorinţa mea de a-i găsi centrul.

de zeci şi zeci de ori.

Aleea prozelor

Alegerile care ne decid viaţa

mireasa defMireasa urcă treptele spre uşa bisericii.

Înainte de a păşi pragul, întoarce capul pentru ultima dată. O dacie albă cu număr de Bucureşti parchează în apropiere. Din ea iese un bărbat tânăr, înalt, brunet, cu lacrimile curgându-i şiroaie pe obraji. Îşi acoperă buzele cu mâna pentru că nu-i vine să creadă ce se întâmplă.

O sunase în urmă cu două săptămâni. Regreta că a lăsat-o să plece. O iubea. A rugat-o să se întoarcă. Ea i-a răspuns că se mărită.

Iar el a spart telefonul.

Calea poemelor

Pântecul

Femeia mă îngroapă în pântecul ei
ca pe un nou-născut
cu ochii mereu deschiși.
În tăcerea aceasta a noastră
s-au adunat prea multe drumuri
care nu duc nicăieri
și prea multe proiecții fantomatice
pe care nu le mai putem îmblânzi.
Dumnezeu îmi mângâie tâmplele,
atingându-și degetele prin ele.

Calea poemelor

Azi

Azi, o să privesc înainte.
O să te iubesc aşa cum eşti,
cu bune şi cu rele.
O să las în urmă
ce am vorbit
ce am gândit
ce am făcut
şi nu voi mai regreta.

Azi, totul o să se schimbe.
Îmi voi modela sufletul
după fericirea din lucrurile simple.
O să mă bucur de ceea
ce văd,
ce aud,
ce simt
şi nu voi mai regreta.

Aleea prozelor

Vrabie moartă în mâini de copil

vrabie2Trăiam de şapte veri când am găsit pe deal o vrabie cu o aripă ruptă. Am ridicat-o în palme şi i-am simţit inima bătând direct în mâinile mele. Ne-am privit unul pe celălalt, eu în ochii ei de om, ea în ochii mei de pasăre.

Am adus-o acasă şi i-am spus plin de încredere bunicii că voi avea grijă de ea, că o voi proteja şi că o voi hrăni, iar atunci când va fi complet sănătoasă, îi voi da drumul să zboare la familia ei. Bunica a tăcut.

Îmi aduc aminte şi acum cât de mult m-am ataşat de acea pasăre în doar câteva ore. Cum o ocrotisem cu iubire de băiat plin de iluzii, cum o asigurasem că o să fie în regulă, că eu o voi face bine şi că trebuie să aibă încredere în mine.

Calea poemelor

Nu-i uşor

tumblr_ni8iyoKHLI1u7hd31o1_500nu-i uşor să iubeşti poetul
pentru că acesta se oferă
cu totul.

eşti păcatul lui,
el iertarea ta.
se dezbracă până la piele
de haine şi prejudecăţi,
se plimbă gol-gol-gol
prin casă, prin dormitor.

 

te desfigurează,
te spulberă,
te dezgoleşte,
te rupe,
te risipeşte.

nu-i uşor să iubeşti poetul
pentru că acesta este rar tare.

Aleea prozelor

Lolita unui gând

 

Lolita– Aş putea fi Lolita unui gând.
– De ce să nu fii Lolita mea?
– Sunt a ta în toate felurile posibile. Gândul nu mă are. De aceea aş putea fi a lui.
– De ce ai vrea să aparţii unui gând?
– Ca să-l ispitesc, apoi să-l împlinesc şi la urmă să-l părăsesc.
– În acest fel ai de gând să procedezi şi cu mine?
– Nimic nu înţelegi! Gândurile se pierd mereu, de aceea le pot părăsi. Tu eşti etern al meu, fragedul şi coptul meu, ispita şi căinţa, dorul şi împlinirea. Ai citit-o pe Lolita?
– Te-am citit pe tine. Orice femeie are o Lolita în interiorul ei.
– Nu! De aceea nu înţelegi! Vino în partea mea de cadă şi citeşte cu mine.