Aleea prozelor

Vrabie moartă în mâini de copil

vrabie2Trăiam de şapte veri când am găsit pe deal o vrabie cu o aripă ruptă. Am ridicat-o în palme şi i-am simţit inima bătând direct în mâinile mele. Ne-am privit unul pe celălalt, eu în ochii ei de om, ea în ochii mei de pasăre.

Am adus-o acasă şi i-am spus plin de încredere bunicii că voi avea grijă de ea, că o voi proteja şi că o voi hrăni, iar atunci când va fi complet sănătoasă, îi voi da drumul să zboare la familia ei. Bunica a tăcut.

Îmi aduc aminte şi acum cât de mult m-am ataşat de acea pasăre în doar câteva ore. Cum o ocrotisem cu iubire de băiat plin de iluzii, cum o asigurasem că o să fie în regulă, că eu o voi face bine şi că trebuie să aibă încredere în mine.

Calea poemelor

Nu-i uşor

tumblr_ni8iyoKHLI1u7hd31o1_500nu-i uşor să iubeşti poetul
pentru că acesta se oferă
cu totul.

eşti păcatul lui,
el iertarea ta.
se dezbracă până la piele
de haine şi prejudecăţi,
se plimbă gol-gol-gol
prin casă, prin dormitor.

 

te desfigurează,
te spulberă,
te dezgoleşte,
te rupe,
te risipeşte.

nu-i uşor să iubeşti poetul
pentru că acesta este rar tare.

Aleea prozelor

Lolita unui gând

 

Lolita– Aş putea fi Lolita unui gând.
– De ce să nu fii Lolita mea?
– Sunt a ta în toate felurile posibile. Gândul nu mă are. De aceea aş putea fi a lui.
– De ce ai vrea să aparţii unui gând?
– Ca să-l ispitesc, apoi să-l împlinesc şi la urmă să-l părăsesc.
– În acest fel ai de gând să procedezi şi cu mine?
– Nimic nu înţelegi! Gândurile se pierd mereu, de aceea le pot părăsi. Tu eşti etern al meu, fragedul şi coptul meu, ispita şi căinţa, dorul şi împlinirea. Ai citit-o pe Lolita?
– Te-am citit pe tine. Orice femeie are o Lolita în interiorul ei.
– Nu! De aceea nu înţelegi! Vino în partea mea de cadă şi citeşte cu mine.

Aleea prozelor, Luminile Oraşului

Lumină la Mărcuş

lumina la marcus 1.2Văd încă din stradă mănăstirea Mărcuş. Este situată sus, pe deal, înconjurată de pădure. Mi se pare un ochi de aici, în care biserica e pupila. Este vizibilă pe o rază de sute de kilometri.

Trec printr-un portal din inima pădurii, acoperit în întregime de o arcadă de crengi înfrunzite. Cobor din maşină, iar în momentul în care ating pământul cu tălpile, îmi amintesc vorbele Părintelui Arsenie Boca: ,,Acesta este loc sfânt. Vor cânta îngeri aici.’’

Aleea prozelor, Drumul cu oameni

Când nu mulţumeşti la timp


bunica1Bunica era femeie înaltă şi subţire. Avea ochii căprui şi îşi purta părul alb într-un coc strâns pe care îl ascundea sub basma. 

Era omenoasă aşa cum sunt persoanele de la munte. Şi harnică foc. Dacă se simţea singură şi te vedea pe drum, venea spre tine cu mâinile împreunate la spate, mergând încet şi legănat, te întreba ce mai faci şi dacă vrei să o vizitezi. Tu te bucurai nespus şi o urmai pentru că ştiai că prepară cea mai gustoasă mâncare din lume, chiar dacă de la ea a învăţat să gătească şi maică-ta care te hrănea în fiecare zi. Era ceva special în bucătăria bunicii. 

Aleea prozelor

Dora şi şapca roşie

dora5I – George abia împlinise optsprezece ani. Era un tânăr chipeş, înalt, cu umeri laţi, un zâmbet fermecător şi cu o sclipire de om inteligent în privire. Avea toate trăsăturile unui gentleman adevărat: era educat, galant, avea un comportament ales şi ajuta pe oricine se afla la nevoie, implicându-se trup şi suflet în tot ceea ce făcea.

Părul lui brunet era întotdeauna răvăşit ca al unui puştan abia venit de pe terenul de joacă, în majoritatea timpului ţinându-l ascuns sub o şapcă roşie, tocită după atâţia ani de purtat.

Aparţinea unei societăţi în care să trăieşti rămăsese încă o bucurie.

Calea poemelor

Punct

în centrul pieptului,
la intersecţia liniilor
care formează o cruce,
acolo îndrăznesc,
cu teamă să cred,
să cred…
că se află sufletul.

Aleea prozelor

Ce nu vom ști niciodată

ce nu vom sti niciodata3

Vom fi doi bătrâni bolnavi de Alzheimer.

Amândoi avem predispoziţia în sânge.

Eu de la maică’mea care ţipa noaptea în somn că este o străină la ea în dormitor şi de fapt se privea în oglindă.

Tu de la taică’tu care îţi povestea că a avut odată o fiică pe care nu a mai văzut-o de la şaisprezece ani şi de fapt acea fată erai tu.

Ne vom avea unul pe celălalt în casa cu uşi închise pentru amintiri.

Tu mă vei întreba cine sunt.

Eu îţi voi răspunde cine eşti.