Calea poemelor, Drumul cu oameni

mihai

mihai

nu am sărit niciodată de la zece metri în râu.
era mihai care făcea asta în fiecare zi de vară,
copiii de noi îl aplaudam, el zâmbea
și uita pentru o clipă de bătaia de seară.

mic, uimit, înfricoșat eram de saltul lui
atunci când priveam cum îl aruncă
cerul, cu un braț nevăzut, spre noi
ca pe o pasăre cu o aripă ruptă.

pe mihai l-a călcat o mașină,
mi-a spus mie bătrâna din drum,
lejeră cu o mână la gură și una la sân
,,l-a prins sub roți, iar acum…”

privesc zidul înalt de piatră,
de pe care mihai sărea în fiecare zi de vară,
întrebându-mă dacă acum, în moarte,
îl mai așteaptă cineva să-l bată spre seară.

Drumul cu oameni

,,Eu sunt în stare de orice!”

I-a spus tata bunicului că îl aduce în oraş ca să meargă împreună la cumpărături. Şi a întrebat nedumerit de ce trebuie să se îmbrace la costum. ,,Poate te întâlneşti cu vreo doamnă şi trebuie să fii respectabil în faţa ei.” ,,Pe vremea mea doamnele te plăceau după privire, nu după haină.”Bunicul, Costin şi eu

Când ne-a văzut pe toţi strânşi la masă i-au dat lacrimile. A împlinit de curând 80 de ani. Un om energic şi fericit, simplu şi apropiat de natură, dar purtând întotdeauna acea strălucire de om inteligent şi adevărat în privire.

Şi-a amintit ce subiecte a rezolvat la examenul de admitere la facultatea de drept, iar eu nu mai ştiu nici subiectele de la evaluarea naţională din clasa a VIII-a. A glumit şi a spus bancuri, s-a aranjat frumos pentru poze şi a spus, îmbrăţişându-şi fiul: Mulţumesc!

BuniculSe citesc atâtea emoţii în ochii lui atunci când ţine tortul în mâini, încât cuvintele sunt pur şi simplu de prisos.

Iar când i-am spus că ne dorim să ne vedem şi când va împlini 90 de ani, s-a ridicat de pe scaun şi a spus râzând:

-Eu sunt în stare de orice!

Fiori

Fiori

Afis Lansare carte Fiori

,,Fiori” nu este un simplu roman, ci o carte ,,trăită” aşa cum spunea Ana Barton.

Am scris-o rupând bucăţi din mine fără să mă doară, am creat-o din nimic şi m-am bucurat privind fiecare etapă care o aducea mai aproape de realitate. Cuvintele s-au născut unul în prelungirea celuilalt ca într-un act firesc, neconştientizat pe moment, dar atât de necesar…

Este o carte a confesiunii, a mărturisirii, a dăruirii. Vie de la prima pagină până la ultima. Nu citi această carte dacă nu eşti pregătit să îţi intre direct în suflet, să te răscolească, să te doară, să te bucure, să te citească ea pe tine.

Astăzi am primit un colet imens în care se aflau zeci de exemplare din această carte. L-am desfăcut cu sufletul la gură şi m-am gândit la un singur lucru atunci când am simţit pentru prima dată coperţile în mâini: Cartea aceasta trăieşte. O aud cum respiră şi cum îmi spune că este pregătită să spună poveşti, cum curge sângele ei negru prin cuvinte ca prin nişte vene, cum ştie persoanele care o vor citi încă dinainte ca acestea să o facă.

Vă dăruiesc această carte vouă.

Cărţi la fereastră, Luminile Oraşului

Recenzie: ,,Portret al artistului la tinereţe” de James Joyce

Portret al artistului la tinerete

Titlu original: ”A Portrait of the Artist as a Young Man”

Editura: Litera

Anul apariţiei: 2014

Goodreads: 3.59

Număr de pagini: 304

Am auzit pentru prima dată de James Joyce la liceu, într-o oră foarte frumoasă, în care dirigintele meu ne-a recomandat o listă de lecturi. Nu i-am dat o mare importanţă atunci, dar s-a întâmplat să o primesc cadou de ziua mea din partea unor colegi. Am citit-o în vară, dar nu cred că acesta este singurul motiv pentru care simţeam atâta lumină în jurul meu…

Aleea prozelor, Drumul cu oameni

Tinerii bătrâni

Erau ierni reci când eram mici. Deşi tineri, mulţi dintre noi eram deja foarte bătrâni. Eram vreo cinci verişori care ne strângeam la bunica în seara zilei de 23 decembrie. Ne pregătea ,,camera noastră”. Când stăteam cu obrazul lipit de perna mereu moale şi albă, auzeam pe de o parte lemnele care trosneau în sobă, iar pe de altă parte fulgii de zăpadă care băteau în fereastra de deasupra mesei.

Eu dormeam mereu la margine pentru că adesea eram singurul băiat, iar fetelor le era teamă de ce se putea afla în întunericul dens care ne despărţea de focul ce se ivea prin uşiţa de fier a sobei.

Pe bunica o colindam prima. Toţi tinerii din sat începeau colindul de la casa ei. Ne oferea mere, covrigi şi bomboane cu zâmbetul pe buze, iar apoi ne săruta pe toţi pe frunte şi era fericită alături de noi. Pe atunci nu aveam telefoane performante ca să facem poze, dar imprtalizam momentele cu un alt fel de aparate, aflate în interior. Secretul lor era că focalizau într-un timp foarte rapid.

Era o femeie pe un deal de deasupra satului, iar ea ne dădea gogoşi calde. Cât timp colindam, ea frământa aluatul pentru următorii colindători şi ne dădea să gustăm ţuică fiartă pe ascuns.

Noi ne-am mărit şi ne-am îndepărtat, bunica şi femeia după deal au murit, iar în zilele noastre cei bătrâni de şapte ani au întinerit la şaisprezece. Nu ninge de Crăciunul acesta, nici focul nu mai arde în sobă, nu am mai dormit pe perna aceea de atâta timp…

În zilele acestea cu mult soare în decembrie, ne strângem şi colindăm profesorii şi oamenii dragi nouă cu o chitară şi voci din suflet. Dar nimic nu mai este ca înainte…

Colind1

Colind2 colind3

Calea poemelor

Singurătate

687c4194470dce68db6c865018cd19c9umbra mea  

se ridică

de pe pământ,

împarte o tăcere

cu mine,

după care 

îşi caută 

alt trup

care să

o găzduiască,

iar eu rămân

în cel mai profund

tip de singurătate.

până şi umbra mea

m-a părăsit

pentru altcineva. 

Behind the book

Behind the book: Trimiterea manuscrisului către edituri

10496252_545223418922553_8665829236197792849_oDacă săptămâna trecută am vorbit despre scrierea propriu-zisă a cărţii, astăzi vom discuta despre următoarea etapă: trimiterea manuscrisului către mai multe edituri.

Este important să respecţi faptul că trebuie să fii în deplin acord cu ceea ce ai scris. Nu uita să laşi manuscrisul deoparte pentru o perioadă şi să-l citeşti de cinci, zece, de o sută de ori dacă este nevoie. Fiecare modificare pozitivă îţi poate creşte şansele de a fi publicat. Oferă cartea şi altor persoane apropiate şi de încredere: aşteaptă păreri, discută şi încearcă să fii cât mai obiectiv, chiar dacă nu este deloc uşor.

După ce ai terminat de revizuit textul, poţi să te gândeşti la trimiterea lui către edituri. Recomandarea mea este să-ţi faci o listă cu editurile din România, de la cele mai mari la cele mai mici: caută pe internet, analizează-ţi cărţile din bibliotecă, vezi la ce edituri sunt publicate şi care dintre ele a publicat cărţi de acelaşi gen cu a ta. Analizează apoi modalitatea prin care poţi trimite manuscrisul către acestea: majoritatea vor dori să îl trimiţi în format electronic pe mail, alături de un CV, altele vor aborda varianta mai veche şi îţi vor cere să-l trimiţi prin poştă la sediul editurii lor etc. Trimite la cât mai multe edituri. Nu se ştie care dintre ele va fi interesată de manuscrisul tău.

Behind the book

Behind the book: De la idee la carte

favicon,,Behind the book” este un proces prin care se urmăreşte evoluţia unei cărţi de la stadiul de idee la stadiul de format tipărit. El a apărut prima dată în America, dar s-a extins rapid şi în celelalte state ale lumii prin diferite metode, fie sub formă de videoclipuri încărcate pe YouTube, fie ca postări pe blogul personal ( variantă pe care o voi adopta şi eu ) sau alte variante prin care autorul transmite toate etapele publicării unei cărţi către cititorii lui.

O carte îşi are izvorul în autorul ei. Din acest motiv consider că scriitorii sunt artiştii care se apropie cel mai mult de Dumnezeu – ei creează lumi, oameni şi poveşti de viaţă. Bineînţeles că fiind o artă, scrisul este strâns legat de talentul şi menirea unei persoane. De cele mai multe ori, tendinţa de a scrie se află încă de la naştere în interiorul omului şi iese la suprafaţă la o vârstă foarte fragedă, fiind adesea declanşată de un eveniment marcant din viaţa persoanei respective. Pot fi însă şi excepţii.

De cele mai multe ori, persoanele care scriu se vor apropia într-un fel sau altul şi de citit. Un autor asemăna la un moment dat cititul cu un sac foarte încăpător, care se umple treptat cu fiecare carte citită. Nu poţi scoate ceva bun dintr-un sac lipsit de informaţii.

După ce se formează cadrul favorabil în mintea persoanei respective, cadru format din substratul dat de talent, stratul dat de cunoştinţele dobândite în timp şi adstratul dat de imaginaţie şi viziune, are loc o nouă etapă: apariţia ideii care declanşează spiritul scriitoricesc. Această idee poate apărea în timp ce te plimbi cu trenul cum s-a întâmplat în cazul lui J.K.Rowling, în timp ce te uiţi la televizor ca în cazul lui Suzanne Collins sau printr-un vis ca în cazul meu. Ce se poate afirma cu certitudine este că ideea nu apare pur şi simplu de nicăieri: ea este ascunsă dinainte în subconştientul tău, se formează şi acumulează informaţii, se conturează şi devine complexă fără ca tu să-ţi dai seama.

Calea poemelor

Nenăscuţi

nenascutisufletele copiiilor mei
desenează pe pereţi albi
cu marker permanent.

se aleargă prin casă,
se ceartă, se împacă.
dorm în acelaşi pat.

sufletele copiilor mei
mă sărută pe creştet,
mă ţin în braţe strâns.

ei îmi sunt aproape
dar nu s-au născut încă.
se inspiră din mine.