You may say I'm a dreamer/ But I'm not the only one/ I hope someday you'll join us/ And the world will be as one
diavolul se găseşte în detalii, spuneai
mă analizai, mă rescriai.
doar tu eşti pur ca o floare de crin, îmi ziceai
mă gândeai, mă încercai
vreau să te rup din rădăcină, şopteai
mă desfigurai, mă risipeai
să mi te aşez la pieptul fradeg, murmurai
să te ofileşti în mine pentru mine, tăceai
mă iubeai, mă iubeai?
tăcerea noastră nu-şi mai cunoaşte părinţii,
vorbeşte cu un prieten imaginar pe un colţ de stâncă.
el o îndeamnă să se arunce în gol
,,aşa zbor păsările fără aripi” i-a spus
şi a împins-o de la spate.
Te-am rugat să mă laşi liber,
de zeci şi zeci de ori…
eram o frunză cu tendinţa de înălţare
prinsă într-o colivie a toamnei.
Eu nu sunt făcut pentru constrângere
cum tu nu eşti făcută pentru mine.
Ne îngrădim în spaţii pline
doar în afara lor.
Te-am rugat să vii şi să pleci,
de zeci şi zeci de ori…
să mă iubeşti doar puţin, doar o clipă
şi în acel puţin să cuprinzi veşnicia.
dar tu nu m-ai înţeles niciodată
încercând disperată să înţelegi
totul, pe mine şi vidul
şi lumea.
Sunt ceea ce sunt şi iubesc ce nu sunt:
mare cu valurile îndreptate spre larg
iar tu, dorinţa mea de a-i găsi centrul.
de zeci şi zeci de ori.
Femeia mă îngroapă în pântecul ei
ca pe un nou-născut
cu ochii mereu deschiși.
În tăcerea aceasta a noastră
s-au adunat prea multe drumuri
care nu duc nicăieri
și prea multe proiecții fantomatice
pe care nu le mai putem îmblânzi.
Dumnezeu îmi mângâie tâmplele,
atingându-și degetele prin ele.
Azi, o să privesc înainte.
O să te iubesc aşa cum eşti,
cu bune şi cu rele.
O să las în urmă
ce am vorbit
ce am gândit
ce am făcut
şi nu voi mai regreta.
Azi, totul o să se schimbe.
Îmi voi modela sufletul
după fericirea din lucrurile simple.
O să mă bucur de ceea
ce văd,
ce aud,
ce simt
şi nu voi mai regreta.
nu-i uşor să iubeşti poetul
pentru că acesta se oferă
cu totul.
eşti păcatul lui,
el iertarea ta.
se dezbracă până la piele
de haine şi prejudecăţi,
se plimbă gol-gol-gol
prin casă, prin dormitor.
te desfigurează,
te spulberă,
te dezgoleşte,
te rupe,
te risipeşte.
nu-i uşor să iubeşti poetul
pentru că acesta este rar tare.
Atât te rog,
să-ţi laşi
toate hainele pe tine
aşa cum ai ţine îmbrăcat
un copil care se plânge
de frig.
în centrul pieptului,
la intersecţia liniilor
care formează o cruce,
acolo îndrăznesc,
cu teamă să cred,
să cred…
că se află sufletul.
adorm cu toamna aceasta
tâmplă lângă tâmplă.