Calea poemelor

În mine pentru mine

diavolul se găseşte în detalii, spuneai

mă analizai, mă rescriai.

doar tu eşti pur ca o floare de crin, îmi ziceai

mă gândeai, mă încercai

vreau să te rup din rădăcină, şopteai

mă desfigurai, mă risipeai

să mi te aşez la pieptul fradeg, murmurai

să te ofileşti în mine pentru mine, tăceai

mă iubeai, mă iubeai?

 

Calea poemelor

Tu ploaie, eu?

 

tu ploaie, eu1

tăcerea noastră nu-şi mai cunoaşte părinţii,

vorbeşte cu un prieten imaginar pe un colţ de stâncă.

el o îndeamnă să se arunce în gol

,,aşa zbor păsările fără aripi” i-a spus

şi a împins-o de la spate.

 

 

Calea poemelor

Zeci şi zeci de ori

mare

Te-am rugat să mă laşi liber,

de zeci şi zeci de ori…

eram o frunză cu tendinţa de înălţare

prinsă într-o colivie a toamnei.

Eu nu sunt făcut pentru constrângere

cum tu nu eşti făcută pentru mine.

Ne îngrădim în spaţii pline

doar în afara lor.

 

Te-am rugat să vii şi să pleci,

de zeci şi zeci de ori…

să mă iubeşti doar puţin, doar o clipă

şi în acel puţin să cuprinzi veşnicia.

dar tu nu m-ai înţeles niciodată

încercând disperată să înţelegi

totul, pe mine şi vidul

şi lumea.

 

Sunt ceea ce sunt şi iubesc ce nu sunt:

mare cu valurile îndreptate spre larg

iar tu, dorinţa mea de a-i găsi centrul.

de zeci şi zeci de ori.

Calea poemelor

Pântecul

Femeia mă îngroapă în pântecul ei
ca pe un nou-născut
cu ochii mereu deschiși.
În tăcerea aceasta a noastră
s-au adunat prea multe drumuri
care nu duc nicăieri
și prea multe proiecții fantomatice
pe care nu le mai putem îmblânzi.
Dumnezeu îmi mângâie tâmplele,
atingându-și degetele prin ele.

Calea poemelor

Azi

Azi, o să privesc înainte.
O să te iubesc aşa cum eşti,
cu bune şi cu rele.
O să las în urmă
ce am vorbit
ce am gândit
ce am făcut
şi nu voi mai regreta.

Azi, totul o să se schimbe.
Îmi voi modela sufletul
după fericirea din lucrurile simple.
O să mă bucur de ceea
ce văd,
ce aud,
ce simt
şi nu voi mai regreta.

Calea poemelor

Nu-i uşor

tumblr_ni8iyoKHLI1u7hd31o1_500nu-i uşor să iubeşti poetul
pentru că acesta se oferă
cu totul.

eşti păcatul lui,
el iertarea ta.
se dezbracă până la piele
de haine şi prejudecăţi,
se plimbă gol-gol-gol
prin casă, prin dormitor.

 

te desfigurează,
te spulberă,
te dezgoleşte,
te rupe,
te risipeşte.

nu-i uşor să iubeşti poetul
pentru că acesta este rar tare.

Calea poemelor

Punct

în centrul pieptului,
la intersecţia liniilor
care formează o cruce,
acolo îndrăznesc,
cu teamă să cred,
să cred…
că se află sufletul.