Durerea de suflet e ca o durere de măsea,
„Nu o voi scoate”, spune tata și apoi trage de ea.
Zvâcnește inima flămândă-n piept ca lupul din săgeată
pasul coborât pe scară te mai urcă înc-o treaptă.
*
Durerea de suflet e ca o cădere la pământ,
pe care lacrima ce-l udă îl face sfânt
așezământ de biserici și icoane,
morminte verticale de șoapte și de Ane.
*
Durerea de suflet e ca o durere de măsea,
„Nu o voi scoate”, spune tata și apoi trage de ea.
Plâng și râd că m-am lăsat păcălit
de vicleșugul vieții mereu răsucit.
*
E o viclenie ascunsă în vinele ființei
pe care o mângâie cu îngeri clipele credinței:
precum focul se ivește din cremene lovite,
așa se naște fericirea din durerile strivite.
