Calea poemelor

Durerea de suflet e ca o durere de măsea

Durerea de suflet e ca o durere de măsea,

„Nu o voi scoate”, spune tata și apoi trage de ea.

Zvâcnește inima flămândă-n piept ca lupul din săgeată

pasul coborât pe scară te mai urcă înc-o treaptă. 

*

Durerea de suflet e ca o cădere la pământ,

pe care lacrima ce-l udă îl face sfânt

așezământ de biserici și icoane,

morminte verticale de șoapte și de Ane.

*

Durerea de suflet e ca o durere de măsea,

„Nu o voi scoate”, spune tata și apoi trage de ea.

Plâng și râd că m-am lăsat păcălit

de vicleșugul vieții mereu răsucit.

*

E o viclenie ascunsă în vinele ființei

pe care o mângâie cu îngeri clipele credinței:

precum focul se ivește din cremene lovite, 

așa se naște fericirea din durerile strivite. 

S-ar putea să îți placă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *