Calea poemelor

Boboteaza în oglindă

În baie e alb ca dinainte de născare

pe sufletul ferestrei – raze de soare.

Mă spăl pe dinți și-ascult plângând

vocea lui Cezar Ivănescu cântând.

*

E Boboteaza și Dumnezeu se arată

în chip de porumbel din oglinda curată.

Zboară o aripă și se așază pe geană,

e cald în această dimineață de iarnă.

*

Mă privesc privindu-mă cum mă privesc

nu respir, periuța se rotește, nu mă clintesc.

Primesc simplitatea acestei revelații ca pe un dar:

păcat nu e să greșești, ci să greșești în zadar.

*

Cezar Ivănescu

S-ar putea să îți placă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *