Calea poemelor

Plaja

Erau două și sânii lor ca niște nuri

săltau zburdalnic în baia de soare.

Eu le priveam cu ochii cei puri

lăsând la fiecare gest un: oare? 

.

Aș fi mușcat unul ca pe o mură

s-o aud cum strigă-ncetișor 

l-aș fi cuprins duios în a mea gură

să-mi ostoiesc setea de dor. 

.

Miere curgea pe pielea lor

și lapte dulce pe-a lor buză

îngeri din trompe cântau în cor

și diavoli încă se amuză.

.

Nostalgii de lumină și vis 

sunt acum orele de taină,

când sălbatic și imprecis

am aruncat fiecare haină.

.

Am alergat cu pas de foc

ce torțe se-aprindeau în urmă!

stele țâșneau din loc în loc

al tainei văl ca să-l străpungă. 

.

Ca o frunză uitată de toamnă

sufletul în piept se zbătea,

domolind a gândurilor larmă

limba voastră în urechea mea. 

.

M-am întins spre nesfârșirea

aurului ce din nisip pulsa,

suspinând încet privirea:

corpul plajă-mi devenea. 

S-ar putea să îți placă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *