Calea poemelor

Zilele zboară, sufletul zboară

Zilele zboară. Ce stol de păsări!

Spintecă v(o)alurile văzutului

la tensiunea cu mările nevăzutului. 

O, ape cerești, ce îngeri vă înoată.

Ce palme-oglinzi aveți,

Mângâietorilor.

Când pe fruntea-mi le așezați

zbor de sine cu sine prin sine

cunosc în furișarea 

prin poarta sublimării

oglinzii în oglindă. 

Zilele zboară. Ce păsări în stol! 

Sufletul zboară. Ce stol în păsări!

S-ar putea să îți placă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *