Zilele zboară. Ce stol de păsări!
Spintecă v(o)alurile văzutului
la tensiunea cu mările nevăzutului.
O, ape cerești, ce îngeri vă înoată.
Ce palme-oglinzi aveți,
Mângâietorilor.
Când pe fruntea-mi le așezați
zbor de sine cu sine prin sine
cunosc în furișarea
prin poarta sublimării
oglinzii în oglindă.
Zilele zboară. Ce păsări în stol!
Sufletul zboară. Ce stol în păsări!