A trecut mult și nimeni nu vine.
De când aștepți și oare pe cine?
Mi-e frigul cald și ochii de ceară,
Fruntea întâlnire de mare cu seară.
Am tot alergat și-am tot obosit,
Și-am tot strigat și-am tot întâlnit
Amintiri purtând oameni pe umerii lor,
Oameni ascultând tăcerea îngerilor.
Cineva bate la ușă din zori până târziu.
E viața lătrând furioasă că nu știu să fiu
Decât o umbră de ceață a ceței din umbră
Decât un alt țipăt de noapte lugubră.
Am tot alergat și-am tot obosit,
Și-am tot strigat și nu m-am găsit.
Lumină și cer trăiesc în mirarea
Acelei găsiri care e căutarea.