Cărţi la fereastră

Ce am citit în ultima vreme (II)

Vara trece, cărțile rămân. Iată ce am mai citit în ultima perioadă:

1. Hronicul și cântecul vârstelor – Lucian Blaga

Blaga este genial, un om cu „setea zărilor în el”. Această carte autobiografică reprezintă o altă perspectivă asupra personalității complexe a acestui poet și filosof român, nominalizat la vremea sa la Premiul Nobel (1956). Ceva care să elimine acea repulsie organică determinată de formula „autorilor canonici” din programa de Bacalaureat.

Pentru Blaga, scrisul este o „evadare fără de pași”, o eliberare mentală, spirituală, intelectuală, un salt ontologic spre o lume a realităților ideale în care orice filosof își găsește dulcea patrie. Citind despre copilăria acestui strălucit gânditor, despre tăcerile care și-au pus pecetea peste primii patru ani din viața sa, despre teroarea cuvintelor unei persoane care va ajunge, paradoxal, să trăiască întru cuvânt (sau poate că nu este atât de paradoxal, poate că lucrurile cu adevărat mărețe din viața noastră ne provoacă întotdeauna frică la început), ajungi să-ți lipești sufletul de destinul unui om altfel decât ceilalți. Un om care simte și scrie atunci când cineva în el „începe să cânte”. Relația cu părinții săi (mama cu caracter puternic și inflexiuni mistice, care îi povestea ca într-un ritual basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, tatăl preot al cărui mister Blaga nu reușește niciodată să-l pătrundă), cu frații, prietenii, iar mai târziu cu iubita și viitoarea sa soție, Cornelia Brediceanu, îl prezintă pe tânărul Blaga ca pe o fire sensibilă, cu apetență spre sacru, cu un cont(r)act bine articulat cu Ființa, cu fața deschisă spre mister și spatele întors platitudinii, un tânăr dintre cei „mistuiți lăuntric, căci au văzut Idei” cum spunea Camil Petrescu.

Nici contextul socio-politic nu este de neglijat. Anul 1918 îl găsește pe Blaga student la Viena, un tânăr ardelean care tânjea după unirea cu Vechiul Regat. În 1919 publică volumul de poezii Poemele luminii și volumul de aforisme Pietre pentru templul meu, cel dintâi rămânând reprezentativ pentru opera sa poetică. Este savuroasă secvența în care Regina Maria, după ce găsise volumul de poezii pe masa din camera de hotel în care fusese cazată câteva zile, îl invită într-o seară să stea de vorbă, exprimându-și aprecierile față de creația acestuia. La fel vor face și Alexandru Vlahuță, care, în ultima parte a vieții sale, păstra volumul sub pernă, dar și Nicolae Iorga.

Toate aceste detalii pe care nu le aflăm în liceu și care creionează profilul unui om aparte fac din această carte autobiografică una care merită să fie citită.

2. Lecții de magie. Cum să-ți cultivi creativitatea – Elizabeth Gilbert

Am mai auzit de Elizabeth Gilbert, la fel ca foarte multe alte persoane, datorită succesului ei răsunător cu bestsellerul Mănâncă, roagă-te, iubește, pe care încă nu l-am citit. Lecții de magie m-a atras datorită temei pe care o dezvoltă: creativitatea. Mecanismul prin care unii oameni stârniți de idei se angajează în uriașe proiecte care le consumă ore întregi dintr-o zi, scriitori care se trezesc la 5 dimineața și scriu până pleacă la serviciu, care umblă cu carnețelul după ei și notează orice gând răzleț, ei bine, acest mecanism m-a atras tot timpul cu o forță uluitoare. Cu atât mai mult cu cât și eu am trăit aceste experiențe în care arzi și te purifici (arta fiind o formă de catharsis), în care te legi de rug și trăiești intens comuniunea cu o lume către care te conduce inspirația.

Am citit aproximativ 120 de pagini înainte de a intra în ultimul an de liceu, apoi am făcut o mare pauză până vara aceasta. Între timp, în cadrul cursului de Originile filosofiei europene, domnul prof. dr. Bogdan Mincă și-a deschis una dintre lecții cu această conferință Ted a autoarei – Your elusive creative genius. Aici luăm contact, într-o prezentare savuroasă, plină de umor și de relaxare (calități care răzbat și din stilul de scris al lui Gilbert) cu o perspectivă nouă asupra creativității umane – trecând prin antichitatea greco-romană, Socrate, artiștii care vorbeau cu daimonii, respectiv geniile lor și ajungând la doamna care aleargă „ca să prindă poemul de coadă”, ori la domnul care își mustră inspirația că îl vizitează într-un moment nepotrivit, când se află la volan, traseul propus de Gilbert evidențiază o teză pregnantă: noi am pierdut ceva din lumea antică, o anumită relaxare, destindere, detașare între inspirație, artist și opera sa, înlocuind-o, în schimb, cu o suprasolicitare, cu o creștere neproductivă a responsabilității artistului; de aceea, este de dorit să ne întoarcem la origine, la arche, pentru o revalorificare a acelei gândiri sănătoase.

V-am prezentat pe scurt această conferință (pe care vă recomand să o vizionați și voi) tocmai pentru că ea este punctul de plecare și, totodată, rezumatul acestei cărți care vine cu multe povești, experiențe de viață înfățișate într-un stil curat și simplu, perfect pentru oricine vrea să se apropie mai mult de acest proces magic al creației artistice.

3. Iată-mă – J.S. Foer

Iată-mă este un roman teribil. Cei care au citit Extrem de tare și incredibil de aproape ori alte scrieri ale lui Foer nu vor fi șocați de stilul original, direct, plin de poezie al acestuia. Foer este, din punctul meu de vedere, unul dintre cei mai talentați autori contemporani din lumea întreagă. Și atât de tânăr! Ideile sale profunde, stilul care curge lin, atmosfera vie din interiorul cărții fac din lecturile operelor sale amintiri inconfundabile.

Romanul prezintă viața unei familii de evrei americani din zilele noastre, cu toate zbaterile, frământările de conștiință (individuală și colectivă), cu credințele și tradițiile specifice, dar și cu încercările de adaptare ale acestora la viața cotidiană. Iată-mă nu este un roman spectaculos, care să șocheze, nu are o intrigă frapantă și nici răsturnări de situație nemaiîntâlnite. Nimic de felul acesta. Iată-mă este despre mișcările înregistrate în sufletul omului la toate vârstele sale, despre unicitatea fiecărei persoane, despre poezia care răsare în cele mai neașteptate momente și locuri ca o izbucnire spontană a naturaleței umane, despre dorințele adânc înrădăcinate și urmările lor tentaculare asupra noastră și a celorlalți.

Este, totodată, povestea unei familii în destrămare, dar a cărei dizolvare se prezintă ca un fapt imbatabil, care ține de destinele tuturor personajelor implicate, care depășește putința acestora de a schimba cu adevărat soarta lucrurilor. Din acest punct de vedere, poate fi considerat un roman despre destin. Și despre multe feluri de a iubi, de a crede, de a trăi.

Dar cel mai important lucru care îmi răsare în minte și în suflet la gândul acestei cărți este autenticitatea ei. Autorul reușește într-un mod plin de veridicitate și forță de pătrundere a realului să înfățișeze înaintea noastră viața unei familii care ar putea fi oricând cea a vecinilor noștri. Foer a reușit să scrie o carte care își aparține în chip propriu. Fiecare personaj este rotund și complex, fiecare întâmplare se încadrează în intervalul dintre banalitatea și fascinația repetării, iar lumea creată, nu foarte întinsă spațio-temporal, reușește să condenseze în particularul ei forța universalului. Iată-mă este partitura unei lumi care cântă revenirea la o stare pură, curată, inocentă a sufletului uman după ce a trecut prin purgatoriul suferințelor inerente condiției umane, situând această purificare și rezultatele ei nu în transcendent, ci chiar aici, în sânul vieții, unde îți ții câinele în brațe când mergi cu el la medicul veterinar sau îi șoptești copilului tău „Sunt aici” atunci când se rănește.

4. Trei istorii metafizice pentru insomniaci – Laurențiu Staicu

Domnul prof. dr. Laurențiu Staicu este unul dintre profesorii Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București, al cărei student sunt în prezent. Cu domnul profesor am studiat un curs intitulat Introducere în filosofie, care, așa cum indică și titlul, este un curs propedeutic. Privirea pe care am deprins-o asupra filosofiei a fost una panoramică – privită foarte de sus, de la înălțime. În ultimul curs, am luat contact cu ceea ce se numește astăzi consiliere filosofică. Pe scurt, aceasta este o ramură a filosofiei practice, ce pătrunde însă cu instrumentele filosofiei (dialogul bazat pe schimbul de întrebări-răspunsuri, analiza critică a gândurilor și a motivelor acțiunilor și stărilor noastre, identificarea unor presupuneri pe care s-au bazat opiniile noastre și care se dovedesc a fi mai mult sau mai puțin fondate ș.a.m.d.). Un consilier filosofic se încadrează perfect în aceeași imagine a cabinetului cu fotoliu și canapea, biblioteci mari pline de cărți, șemineu și bețișoare parfumate. Diferența constă însă în abordare – în loc să facă apel la psihanaliză (deși, în anumite limite, poate să aducă aminte și de asta), consilierul filosofic acționează asemenea unui Socrate care încearcă să-l facă pe interlocutor să-și răspundă singur la propriile dileme, să dirijeze conversația astfel încât întrebările și răspunsurile să fie centrate în primul rând în sinele celuilalt, să ajungă împreună la acel prag în care își dă seama că a știut dintotdeauna care sunt problemele dar, din diverse motive, nu a găsit soluțiile sau că a avut întotdeauna soluțiile, dar nu a știut că sunt soluții etc. Consilierea filosofică este, din punctul meu de vedere, un domeniu pe cât de nou, pe atât de ofertant și de promițător și cred că își va face, încet-încet, calea spre publicul larg. Și cred asta pentru că știu personal ce influență majoră a avut studiul aprofundat al filosofiei anul trecut în organizarea vieții mele interioare.

Am realizat această introducere despre ce face un consilier filosofic (asemenea domnului Staicu) pentru că este fundalul pe care este scrisă această carte cu titlu atrăgător  – Trei istorii metafizice pentru insomniaci. Ce înseamnă metafizica și cine sunt de fapt insomniacii? „Pot să înțeleg această carte dacă nu am citit un rând de filosofie înainte?” m-a întrebat un prieten când m-a surprins în timpul lecturii. Răspunsul este afirmativ. Iar abordarea filosofiei din această carte, caracterizată prin legătura strânsă cu aspecte ale realității concrete, dar și cu referințe culturale precum filmul Matrix sau Prinț și cerșetor, facilitează accesul oricărei persoane care dorește să testeze acest domeniu al gândirii filosofice, să-i constate efectele pozitive, dar și riscurile majore. Filosofii sunt unii dintre cei mai liniștiți și neliniștiți oameni de pe planetă. Deopotrivă.

Așa cum indică și titlul, cartea are ca structură trei întrebări esențiale ale filosofiei, trei pălării uriașe sub care se împletesc interogații la care se pot aduce răspunsuri simple, răspunsuri complicate sau la care nu se pot aduce răspunsuri deloc. „De ce există ceva mai degrabă decât nimic?”, „Cine sunt eu?” și „Ce este cu adevărat real?” sunt invitațiile spre gândire critică, abstractă, dar conectată la cele mai apropiate aspecte din viața cotidiană, ramurile care se împletesc spre alte întrebări ce reprezintă, de fapt, cheia de boltă a filosofiei: Are omul un sens? Dacă da, care este acela? Dacă nu, cum își va trăi viața în lipsa unuia? Îl poate construi singur? Va fi un sens individual sau un sens colectiv? Ne putem imagina un context în care oamenii ar trăi fără ideea unui sens care se află în chiar condiția umană ca atare?

Astfel de întrebări sunt analizate și dezbătute într-o scriitură clară, palpitantă, dar care are efectul unui montagne-russe: te conduce de la o idee la alta cu o viteză uluitoare, o concluzie la care ajungi deschide din nou alte porți, o ușă deschide întotdeauna o alta, orice poate fi criticat. Este, de fapt, traseul filosofic în genere: a-ți pune mintea în continuă mișcare, a te antrena, a fi tot timpul pregătit să nu fii niciodată prea sigur. Căci, până la urmă, așa cum afirmă și autorul, „filozofii sunt ființe foarte greu de mulțumit”.

Atât momentan. Voi mai scrie curând un articol în care voi prezenta alte patru cărți pe care le-am citit, dar cărora nu le-am făcut recenzie tot aici din considerente de spațiu. Până atunci, vă doresc să vă bucurați de ultimele zile de vacanță și… spor la lectură!

S-ar putea să îți placă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *