Calea poemelor

Pereți de ploi

Pereți de ploi
între oameni goi,
pereți de ploi
ne-acoperă pe amândoi.
Singuratici nocturni,
tomnatici nebuni,
bem cafele amare în ceață,
alunecăm pe crâmpeie de gheață.
Viață, viață…
Nebună,
viață cu gust de lună,
ce răsari peste nopțile mele,
ce mă chemi în transă de stele,
în vraja aștrilor sălbatici,
în ritmul pașilor sabatici.

Țigăncile se rotesc ca roze prin foc
ţiganii se-nfierbântă, inima o ia din loc,
vinul se scurge pe sânul rotund,
hrănit, bobocul se va deschide curând.

S-ar putea să îți placă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *