Calea poemelor

Jertfa mâinilor

 

liniștea unei urechi lipite de carte,

vocea unui autor

pe care îl cunoști dintotdeauna,

de când vă dădeați amândoi

în leagănul din grădina înstelată,

iar el îți spunea:

aceasta este ideea mea,

care trăiește ca să te afli,

acesta este cuvântul meu,

care se scurge pentru

iertarea ezitării.

 

cuvintele mustesc,

din ele iese vin

roșu, dulce, parfumat,

se scurge pe foi albe

și pe încheieturi.

pleci cu vinul

curgându-ți pe mâini

la plimbare,

iar în cale îți ies

alcoolici în recuperare.

 

sentimentul că vei muri de tânăr

și tot ce-ți va rămâne

sunt cuvintele și momentele

când le-ai oferit celorlalți

să bea din cupa mâinilor tale.

S-ar putea să îți placă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *