Recenzie: ,,Portret al artistului la tinereţe” de James Joyce

Portret al artistului la tinerete

Titlu original: ”A Portrait of the Artist as a Young Man”

Editura: Litera

Anul apariţiei: 2014

Goodreads: 3.59

Număr de pagini: 304

Am auzit pentru prima dată de James Joyce la liceu, într-o oră foarte frumoasă, în care dirigintele meu ne-a recomandat o listă de lecturi. Nu i-am dat o mare importanţă atunci, dar s-a întâmplat să o primesc cadou de ziua mea din partea unor colegi. Am citit-o în vară, dar nu cred că acesta este singurul motiv pentru care simţeam atâta lumină în jurul meu…

Portret al artistului la tinereţe nu poate fi numită o carte accesibilă tuturor. Este scrisă într-un stil personal, oarecum dificil pe alocuri ( motiv pentru care Jorge Luis Borges a afirmat: ,,Admirabil… Joyce a scris într-o limbă creată de el… a adus englezei o muzică nouă” ).

Autorul abordează teme profund umane într-un stil caracteristic, încearcă să le înţeleagă, să le treacă prin filtrul propriei gândiri, ca mai apoi să le transmită cititorilor nu doar acceptarea acestor idei de către sine, ci şi contribuţia personală adusă prin scris. Teme literare precum familia, iubirea şi mai ales credinţa gravitează în jurul unui nucleu pe care îl reprezintă viaţa în toată complexitatea şi splendoarea ei.

Iniţial m-am acomodat greu cu stilul, dar pe parcursul lecturii m-am obişnuit cu modalitatea autorului de a transmite ideile foarte profunde care trebuie simţite, înţelese şi mai ales transmise mai departe. Pe măsură ce înaintezi pe firul narativ, iar paginile se deplasează treptat din partea dreaptă în partea stângă, eşti tot mai atras de scrisul lui Joyce, de lumea lui portretizată, de viziunea impresionantă pe care o are asupra Totului.

Nu voi uita prea curând şi sper să nu uit niciodată cum a descris Joyce veşnicia:

Veşnicie! O, vorbă cumplită, înfiorătoare! Veşnicie! Ce cuget omenesc o poate înţelege? (…) Încercaţi să vă închipuiţi groaznicul înţeles al acestui lucru. Aţi văzut adesea nisipul pe ţărmul mării. Cât sunt de mărunte subţirele-i fire! Şi din cât de multe asemenea fire subţiri şi mărunte e alcătuită mica mână de nisip ce-o înşfacă în joaca lui copilul. Inchipuiţi-vă acum un munte din acest nisip, înalt de un milion de mile, ridicându-se din pământ până la cele mai mari înălţimi ale cerurilor, şi lat de un milion de mile, întinzându-se până în spaţiul cel mai îndepărtat, şi gros de un milion de mile, şi închipuiţi-vă o asemenea masă enormă de fărâme de nisip înmulţite cu câte frunte are pădurea, câte picături de apă vastul ocean, câte pene au păsările, câţi solzi peştii, câţi peri dobitoacele, câţi atomi nemăsuratul cuprins al aerului – şi închipuiţi-vă că la sfârşitul fiecărui milion de ani o pasăre micuţă ar veni la acel munte şi ar ciuguli din el un fir subţire de nisip şi l-ar duce în ciocul ei. Câte milioane şi milioane de secole ar trebui să treacă până ca această pasăre să scoată şi să ia cu sine fie şi zece metri pătraţi din acel munte, câţi eoni peste eoni de veacuri până să scoată tot nisipul din acel munte?… (…) După trecerea tuturor acelor bilioane şi trilioane de ani, veşnicia abia ar fi început.

Dar mai ales, m-a impresionat viziunea lui despre ce urmează după moarte:

Şi acea zi va veni, va sosi, trebuie să vină: ziua morţii şi ziua judecăţii. Este sortit omului să moară, şi, după moarte, judecata. Moartea e sigură. Nesigure sunt timpul şi felul morţii. Ea poate să vină dintr-o boală îndelungată sau dintr-o năprasnică întâmplare neprevăzută; Fiul lui Dumnezeu soseşte în ceasul când e mai puţin aşteptat. Fiţi pregătiţi deci în orişice clipă, de vreme ce puteţi muri în orişice clipă. Moartea este sfârşitul nostru, al tuturor. Moartea şi judecata, aduse pe lume de păcatul părinţilor noştri dintâi, sunt porţile întunecate care închid viaţa noastră pământească, porţi care se deschid spre Necunoscut şi nevăzut, porţi prin care trebuie să treacă fiece suflet singur, neajutorat decât de faptele sale bune, fără de prieten, ori frate, ori părinte, ori învăţător care să-l sprijine, ci singur şi tremurând. Să avem mereu acest gând în cugetele noastre şi nu vom putea păcătui.

Nu vei mai fi acelaşi om după ce termini Portret al artistului la tinereţe.

James Joyce

6 Comments
  • Alina Maracine
    Posted 30, 12, 2015

    Constat cu bucurie ca domnul diriginte inca mai ”difuzeaza” celebra lista de lecturi care mi-a ghidat si mie explorarea literara in perioada liceului. Sunt aproape sigura ca este aceeasi lista, iar daca este asa, nu rata ”Razboiul Sfarsitului Lumii”, a lui Mario Vargas Llosa! Desi, poate ar trebui s-o rezervi pentru vacanta de vara dintre clasele a XI-a si a XII-a. Strict pentru ca pana atunci mai acumulati cunostinte necesare aprecierii adevarate a acestui roman monumental. Daca Joyce te-a facut sa afirmi ca dupa lectura acestei carti nu vei mai fi acelasi, sunt deosebit de curioasa cum te vei simti dupa ce vei citi ”Razboiul…”.
    In incheiere, ma bucur ca ”Portret al artistului….” nu a fost o tortura pentru tine, asa cum a fost pentru mine la varsta ta. Si ma bucur mai ales pentru ca pot sa-ti dau o veste buna: exista pe lume romane, mai noi sau mai vechi, mult mai bune decat acesta. Chiar si ale lui Joyce! 🙂

    • Petruț Dinu
      Posted 2, 01, 2016

      Lista cu lecturi a domnului diriginte George Tarara este într-adevăr aceeaşi, dar împărţită pe ani. Încă nu am primit ,,Războiul…”. Poate aşteaptă să mai creştem. Sunt o mulţime de cărţi frumoase pe lume şi se întâmplă că de cele mai multe ori, citim cărţile de care avem cel mai mult nevoie: care ne vindecă, ne îndreaptă, ne înalţă. Aceasta este impresionanta diversitate a lecturii înglobată în Impresionanta diversitate a lumii. Voi trece pe listă să citesc această carte! Mulţumesc din suflet pentru recomandare şi numai bine! 😀

      • Alina Maracine
        Posted 3, 01, 2016

        Foarte frumos spus, Petrut! Asa este, cartile au un fel aparte de a canta o chemare tainica, pe care o aude doar cel ce are nevoie de ele si este pregatit pentru ele. Asa cum se spune in invataturile budiste, cand elevul este pregatit, profesorul apare. O maniera stiintifica de a explica acest fenomen, cat se poate de real, vei gasi la celebrul om de stiinta Albert Eistein – Legea Atractiei Universale. O maniera de a explica pe inteles aceasta Lege a Universului, vei gasi in cartea ”Cere si ti se va da” scrisa de Esther si Jerry Hicks – o spiritualitate aparte si cu adevarat transformatoare pentru viata (exterioara si interioara). Poate nu iti este straina ideea ca atragem lucrurile la care ne gandim cel mai mult, indiferent daca sunt bune sau rele. Lecturi inspirate in continuare!

        • Petruț Dinu
          Posted 3, 01, 2016

          Într-adevăr, nu îmi este străină ideea. Este o teorie firească a lumii să atragi ca un magnet tot ce gândeşti, tot ce simţi, tot ce alegi să reprezinţi. Nu poţi avea o viaţă frumoasă cu o minte plină de gânduri negative şi cu un suflet care nu cunoaşte decât ura. Totul pleacă din interior. Am observat că aţi citit ,,Cele patruzeci de legi ale iubirii” de Elif Shafak. Este printre cărţile mele preferate. Sper să scriu o recenzie curând despre ea 😀

          • Alina Maracine
            Posted 7, 01, 2016

            Eu ti-am spus ca ne anima aceleasi legi ale spiritului si sunt foarte bucuroasa pentru asta! Asa este, am citit acest roman minunat. Sunt incantata ca este apreciat si de cititori mult mai tineri decat mine care au in general, alte orientari de lectura! Astept cu maxima nerabdare recenzia! Si eu imi propusesem sa scriu una mai ampla, asa ca poate ar fi interesant sa scriem fiecare si sa citim incrucisat la final. This is real fun! 😀

          • Petruț Dinu
            Posted 8, 01, 2016

            Abia aştept!

Leave a reply