Aleea prozelor, Luminile Oraşului

Peştele-busolă

pestele-busola1-Hei, tu! Uite o mare a vieţii albastre. Ţi-am adus o undiţă făcută de mână de om. I-am ataşat cel mai rezistent fir pe care l-am găsit la Petru Pescarul. Are plumb greu de suferinţă şi plută uşoară de credinţă. Am ales un semn de întrebare drept cârlig, ştii doar că astfel se prind peştii visători.                                             Pentru momeală recomand să folosim o fâşie de Artă: o să răspândească mireasma în adâncuri, iar peştii, o… sărmanii de ei, se vor lăsa conduşi de dorinţe şi guvernaţi de plăceri, se vor repezi plini de frenezie şi lipsiţi de sine, ca mai apoi, vârful cârligului să-i străpungă fără milă.

Se ţine cu grijă undiţa în mâini. Este tare alunecoasă, aşa că ai grijă să nu o scapi, căci alta nu mai am şi nici nu mai pot face rost. Îţi arăt eu primul. Se aruncă astfel şi se aşteaptă. Trebuie să nu te grăbeşti şi să nu faci mişcări bruşte. Este nevoie de multă răbdare.

Pluta! Acum!

Felicitări! Ai prins un peşte-busolă!

Ce faci acolo? Nu! Nu! Este o blasfemie să arunci peştele înapoi în apă!

S-ar putea să îți placă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *