Te-am rugat să mă laşi liber,
de zeci şi zeci de ori…
eram o frunză cu tendinţa de înălţare
prinsă într-o colivie a toamnei.
Eu nu sunt făcut pentru constrângere
cum tu nu eşti făcută pentru mine.
Ne îngrădim în spaţii pline
doar în afara lor.
Te-am rugat să vii şi să pleci,
de zeci şi zeci de ori…
să mă iubeşti doar puţin, doar o clipă
şi în acel puţin să cuprinzi veşnicia.
dar tu nu m-ai înţeles niciodată
încercând disperată să înţelegi
totul, pe mine şi vidul
şi lumea.
Sunt ceea ce sunt şi iubesc ce nu sunt:
mare cu valurile îndreptate spre larg
iar tu, dorinţa mea de a-i găsi centrul.
de zeci şi zeci de ori.