Zeci şi zeci de ori

mare

Te-am rugat să mă laşi liber,

de zeci şi zeci de ori…

eram o frunză cu tendinţa de înălţare

prinsă într-o colivie a toamnei.

Eu nu sunt făcut pentru constrângere

cum tu nu eşti făcută pentru mine.

Ne îngrădim în spaţii pline

doar în afara lor.

 

Te-am rugat să vii şi să pleci,

de zeci şi zeci de ori…

să mă iubeşti doar puţin, doar o clipă

şi în acel puţin să cuprinzi veşnicia.

dar tu nu m-ai înţeles niciodată

încercând disperată să înţelegi

totul, pe mine şi vidul

şi lumea.

 

Sunt ceea ce sunt şi iubesc ce nu sunt:

mare cu valurile îndreptate spre larg

iar tu, dorinţa mea de a-i găsi centrul.

de zeci şi zeci de ori.

Leave a reply